Download Euripide - Bachantele PDF

TitleEuripide - Bachantele
File Size175.5 KB
Total Pages37
Document Text Contents
Page 18

1 Partea cea mai înaltă, curată si strălucitoare a cerului, în limbajul poetic: aer, lumină,
strălucire.

DIONISOS Ţi-am spus, n-ai auzit, că voi fi dezlegat?
PENTEU De cine? Veşnic macini vorbe fără şir.
DIONISOS De-acel ce-ncarcă" mlada viţei cu ciorchini.
PENTEU Cu strugurii căzu beţia pe pămînt.
DIONISOS îl cerţi pe Bachos pentr-un dar scăpărător!
PENTEU închideţi porţile cetăţii împrejur.
DIONISOS Zadarnic! Zeii pot să treacă orice zid.
PENTEU Eşti prea-nţelept dar nu cînd s-ar cădea să fii!
DIONISOS
Ba tocmai cînd se cere sînt mai înţelept. Dar, mai întii, ascultă veştile ce-ţi vin
prin crainicul acesta pogorît din munţi. Eu am să stau în .preajma ta şi n-am
să fug.

(Unul dintre boarii lui Penleu soseşte grabnic şi se înfăţişează regelui.)
CRAINICUL
Penteu, o, rege al pămîntului theban, sosesc din Kiteron, vinde de-a pururi cad
luminile strălucitoarelor zăpezi.
PENTEU De ce-ai venit cu-atîta grabă -să-mi vorbeşti?
CRAINICUL
Văzut-am sfintele bachante alergînd
cu glezne sclipitoare, asmuţite-n zări
de strechea nebuniei, şi-ara venit sâ-i spun
stăpînului si ţării ce fel de minuni
ciudate şi puternice îndeplinesc.
Dar, îa-nceput, aş vrea sa ştiu de pot vorbi
deschis ce s-a-ntîmplat, sau dacă trebuie
să-mi strîmtorez cuvintele, căci eu mă tem
o, rege, de nestăvilitul duh al tău,
de firea şi mînia ta de domnitor.
PENTEU
Grăieste-ne, de orice vină te scutesc. Să nu ne mîniem în faţa celor drepţi. Cu
cît vei depăna mai multe mişelii de-ale bachantelor, cu-atît vom apăsa mai
greu pîie-apsa psste cel eare-a scornit aceste slujbe tainice pentru femei.
CRAINICUL
Suind cu turmele de boi la păşunat, ajunserăm pe plaiul muntelui în zori, cînd
razele de soare-ncep a dezmorţi pămîntul. Iar acolo, iată, c-am văzut trei cete
de femei. Autonoe stătea în jranţea unui cor, _^ăve, mamă~Ta, în__cap_ul
3^^~Jj~Tj£^J2lî^ rţiSlâ-pj£_cejjdm urmă. Toate. sloTăode. dormeau, cu
trupurile date-n voia somnului. Mai multe spatele şi-l rezemau de brazi cu
crengi stufoase, altele îşi odihneau ici-colo capul la pămînt, cuviincios, pe
frunze de stejar, şi nu precum grăieşti c-ar fi-mbătate de licoarea cupelor şi
de cîntarea flautelor şi c-ar vîna pe urmele-Afroditei, prin păduri jpustii. La
mugetele boilor încornoraţi, deodată, ridicîndu-se în mijlocul bachanteîor,
Agavc, marna ta, dădu un ţipăt, ca să srnulgj trupul lor din sornn. Şi toate
după ce şi-au risipit din ochi îmbobocitul'somn, bătrîne, tinere şi fete
nenuntite s-au sculat păstrînd o rînduială sfintă — lucru minunat. întîi şi-au
resfirat pe umeri pletele, apoi şi-au potrivit nebridele, strîngînd nojiţele dacă
s-au deznodat cumva, iar peste brîu, pe pieile de căprior băîţate, s-an legat cu
cingători de şerpi ce le lingeau obrajii. Unele purtau în braţe pui de ciută sau
căţei de lup, si le dădeau să sugă lapte alb. Erau femei cu sîni umflaţi, ce,
cum au odrăslit, şi-au părăsit copiii. S-au încoronat

Page 36

5 Ţara Fericiţilor sau Insulele Fericiţilor: tărîm mitic localizat de Homer la marginea
fluviului Okeanos, mîngîiat de adierile zefirului, în care erau strămutaţi unii eroi după
moarte, pentru a-şi petrece o altă viaţă, veşnică şi senină.

eu, Dionisos, cel da.,Zj2us zămislit şi nu de tată muritor. De-aţi fi rămas pe
calea-nţelepcumii-n loc s-o părăsiţi, atunci, primind oblăduirea fiului lui Zeus,
aţi fi fost cu toţii fericiţi.
AGAVE îndură-te, o, Dionisos, am greşit!
DIONISOS E prea tîrziu! Voi nu m-aţi cunoscut la timp!
AGAVE Ne recunoaştem vina, nu ne risipi.
DIONISOS Am fost hulit de voi, deşi eram un zeu.
AGAVE O, zei, nu fiţi răzbunători ca oamenii!1

DIONISOS De mult vă pedepsise Zeus, tatăl meu.
AGAVE Bătrîne, vai, ni s-a menit un crunt exil.

1 Unii comentatori au socotit că acest vers ar vădi opoziţia lui^Euripide faţă de anumite
aspecte ale religiei dionisiace, în tragedia. Hipolit de acelaşi autor, unul din personaje
(Servitorul) exprimă o idee asemănătoare: „Zeii ar trebui să' fie mai înţelepţi decît
muritorii".

DIONISOS Nevoia vă sileşte. Nu mai zăboviţi!
(Dionisos dispare In chip miraculos)
CADMOS
O, fiica mea, în ce năprasnă ne-am pierdut şi eu şi tu, sărmano, şi surorile-ţi.
Voi merge la barbari ca un nefericit bătrîn pribeag. Mi s-a urzit să năpădesc
Helada cu strînsură multă de barbari. Schimbat într-un balaur, cu soţia mea,
vlăstar din Ares, Harmonia, ce va fi şi ea cu trup de şarpe înfricoşător, vom
arunca oştirile de suliţaşi „asupra templelor şi a mormintelor Heladei. O,
sărman de mine, n-am să scapi de chinuri niciodată! N-am să mă alin nici
chiar în Hades, după ce voi fi trecut cu barca peste vadul Aheronului.
AGAVE
(imbrăţişîndu-şi părintele)
Vai, tată, fără tine voi pleca-n surghiun.
CADMOS
De ce mă strîngi în braţe, vai, copila meaj sărmană, ca un pui ce-şi cată
adăpost la lebăda bătrînă cu penetul alb?
AGAVE Din ţară sînt gonită, încotro să merg?
CADMOS
Eu nu ştiu, fata mea, nu-s vrednic să te-ajul. (Despărţindu-se, Cadmos şi Agave se
îndepărtează cu greu
unul de altul.)
AGAVE
Rămîneţi cu line, casă, cetate şi ţară, cu bine rămîneţil Vă las copleşită de
chinuri, si fug din odăile mele,
CADMOS O, fiica mea, du-te, pleacâ-n exil/1

AGAVE O, tată, jelesc pentru tine!
CADMOS
Iar eu pentru tine, copilă, si-ţi pllng şi surorile talei
AGAVE
Amarnică e răzbunarea stăpînului Bachos, o, tată, asupra palatelor tale!
CADMOS
Şi voi l-aţi rănit amarnic voind să-i fringeţi rcnumele-n Theba!
AGAVE O, tată, urează-mi de bine!
CADMOS
Să fii fericită, sărmană copilă! Ge greu mi se pare să cer această-mplinire

Similer Documents