Download regrete-chinuitoare PDF

Titleregrete-chinuitoare
File Size250.0 KB
Total Pages155
Document Text Contents
Page 1

MARY JAMES

Regrete
chinuitoare

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de:
FLORINA DRAGOMIR

ALCRIS

Page 2

Capitolul 1

Laurel oft` când o z`ri pe Sally, colega mai tân`r`, rezemat` de
u[a biroului, întrebând evident emo]ionat`:

– N-a ajuns înc`?
F`r` a-[i ridica privirea de la ma[ina de scris, Laurel r`spunse,

c`tinând din cap în semn c` nu:
– Sally, atunci când o s` vin`, n-o s` fiu eu prima care o s` afle,

ci Francis. Iar domnul Marshall n-o s` fie foarte încântat dac` o s` te
g`seasc` din nou la mine în birou. {tii foarte bine c` se gr`be[te s`
ob]in` acele fotocopii.

– Sincer, n-ai nici m`car o f`râm` de romantism în tine, se
plânse Sally ignorând avertismentul lui Laurel. Trebuie s` primim
vizita celui mai celebru scriitor contemporan de pe continent [i tu
nu faci nimic altceva decât s` te plângi de fotocopiile b`trânului
Marsh. Nu e[ti câtu[i de pu]in încântat`? L-am v`zut asear` într-o
emisiune la televizor. Este superb, nu-i a[a?

– Din punctul meu de vedere, domnul Graves este un simplu

Page 77

– Vezi? Este destul de diferit, nu-i a[a?
– Eu...
– Sst!
Bra]ul de sub talia ei se mi[c` [i în clipa urm`toare Laurel era

întins` pe spate, cu Oliver peste ea. Încerc` s` se mi[te, dar degetele
lui îi prinseser` umerii, ]intuind-o acolo. Încerc` s` ]ipe, dar o
\nghi]i \ntunericul.

Întunericul se limpezi când îl auzi pe Oliver strigându-i \ncet
numele. Laurel deschise ochii. Era înc` întins`, dar Oliver era lâng`
ea, f`r` s-o ating`.

– E mai bine, acum?
– Eu...
– Ai le[inat, spuse el, uitându-se spre cer. Se r`ce[te afar`. Cred

c` ar fi mai bine s` mergem în`untru. Mergi înainte. Vin [i eu
imediat ce strâng aici. Nu uita asta, o avertiz` el întinzându-i halatul.
Mergând spre cas`, Laurel avu impresia c` în spatele calmului s`u
se ascundea furia. Pentru c` le[inase? Pentru c` experimentul lui
e[uase? Deodat`, începu s` tremure [i nu din cauza brizei. De ce o
vroia el aici?

Gândul acesta o urm`ri pe parcursul nop]ii care urm` cât [i a
doua zi, cu toate c` Oliver nu-i d`duse prea mult timp liber.

Odat` ce începu s` lucreze, Laurel trebuia s` fie la dispozi]ia lui.
În primele trei zile, terminase deja primul capitol. Era greu s`
în]eleag` firul narativ. În primele pagini era descris personajul
principal, un om torturat de con[tiin]` [i de vina pe care o purta
pentru o crim` din trecut. De[i Laurel nu [tia înc` ce i se întâmplase
personajului, dar scriind la ma[in` ceea ce Oliver îi d`duse, îl

80 MARY JAMES

Page 78

în]elegea oarecum pe acel om.
Oliver devenise mai retras în ultimele zile, vorbea pu]in, iar

Laurel aproape uitase incidentul de la piscin`. Aproape, dar nu de
tot. Uneori, noaptea când nu putea s` adoarm`, Laurel î[i amintea
senza]ia pielii lui, a degetelor, emo]ia pe care o trezise în ea atunci
când o atinsese. El sim]ise oare la fel? Gândul era revolt`tor de
emo]ionant, ajungându-i pân` în stomac.

În fiecare diminea]` când Oliver lucra, Laurel muncea în
gr`din`, fapt ce o ajuta mult s`-[i clarifice gândurile. Din când în
când mai scria în agend`, c`utând un mod de a-[i duce la
îndeplinire revan[a. Dar nu avusese cum s` se uite printre rafturile
cu c`r]i dup` ceva ce ar putea-o ajuta [i cum Oliver nu vorbea deloc
despre trecut, Laurel n-avea curajul s`-l întrebe direct.

Într-una din dup`-amiezi, Oliver îi spuse c` avea pu]in` treab`,
astfel încât Laurel se hot`rî s` abandoneze gr`dina în favoarea
piscinei. Nu se mai întoarsese acolo de la întâmplarea cu Oliver, dar
ast`zi, f`r` niciun motiv, sim]i nevoia s` se lase mângâiat` de soare.

De data asta costumul de baie nu mai reprezenta o problem`,
dar lu` totu[i halatul pe ea.

Piscina era pustie, a[a cum î[i imaginase, a[a c` scoase unul din
scaunele din barac` la soare, pe care întinse un prosop. De data asta
folosi [i crema de protec]ie.

Soarele era minunat, iar razele str`lucitoare ce se r`sfrângeau în
ap` o determinau s` închid` ochii. Sub c`ldura soarelui, putea
aproape s`-[i imagineze c` acesta înlocuia c`ldura mâinilor lui
Oliver. Sim]i din nou acel fior pe mijlocul spatelui, dar de data asta
totul se n`pusti în stomac, parc` ripostând la puterea emo]iei. Se

REGRETE CHINUITOARE 81

Page 154

nebune[te [i irevocabil de tine. Cât despre c`r]ile pe care le-am
cump`rat în timp ce eram la Arles, mi-a venit o idee pentru o nou`
carte. Cât timp am lucrat ca reporter, am scis despre de]inu]i [i
vroiam s` fac ni[te investiga]ii privind personalitatea criminalului.
Atunci când am v`zut acele c`r]i, m-am l`sat purtat de impuls [i
le-am cump`rat. Eram atât de nebune[te îndr`gostit de tine, încât
nu mai gândeam logic... Vezi, spuse Oliver, amândoi am tras
concluzii gre[ite, acuzându-ne pe nedrept unul pe cel`lalt. Când am
v`zut ce scrisesei tu... Dac` ai fi [tiut c` aveai o arm` mult mai
puternic` la îndemân`... spuse el reamintindu-i c` rostise exact
acelea[i cuvinte [i atunci...dragostea mea pentru tine... îi [opti el la
ureche. Po]i s` m` ier]i, Laurel? o întreb` el cu o durere în glas din
care ea în]elese c` nu se va putea ierta niciodat` pe el însu[i.

Dar dragostea ei îi umplea din ce în ce mai mult sufletul, l`sând
în urm` trecutul [i toat` durerea.

– Doar dac` îmi promi]i c` te vei ierta pe tine însu]i, spuse ea
\ncet. Toate gre[elile sunt umane, î]i aminte[ti? {i dup` ce ]i s-a
întâmplat cu Peter, pot în]elege...

– Nu.... Nu [tiu ce am f`cut s` te merit, Laurel, r`spunse el
acoperind-o cu s`rut`ri. Vreau s` cite[ti cartea. Am scris-o pentru
tine, ca dovad` a dragostei mele. Este mai mult despre mine, despre
ceea ce ]i-am f`cut, despre chinul dragostei mele...

Laurel î[i puse degetele pe buzele lui, îndemnându-l s` nu se
mai tortureze.

– {i are un final fericit?
O clip`, Oliver p`ru încurcat, dar când z`ri zâmbetul ei, redeveni

cel pe care Laurel îl cuno[tea [i-l iubea.

REGRETE CHINUITOARE 157

Page 155

– M` intereseaz` mai mult începuturile fericite, r`spunse el
zâmbind la rândul lui. {i am impresia c` tocmai urmeaz` s` încep
ceva. Cât de repede te sim]i în stare s` te c`s`tore[ti cu mine? M`
îndoiesc c` vom sc`pa ieftin, mai ales câte a f`cut Elizabeth s` te
aduc` aici.

– {i cât a insistat întrebându-m` dac` nu credeam c` e[ti
îndr`gostit de mine... spuse Laurel fericit`.

– Hmm...deci a [tiut întotdeauna. De[i am crezut c` pân` [i sora
mea va fi surprins` aflând c` m-am îndr`gostit de o fat` care avea
atunci abia cincisprezece ani. Îmi tot repeta c` nu-]i sunt indiferent,
dar eu vroiam s` aud asta de la tine...Sim]i ceva ? Îi [opti el u[or,
seduc`tor la ureche. Sim]i ceva pentru mine, Laurel?

– Totul, rosti ea, plutind de fericire sub s`rutul lui fierbinte.
– Imediat ce voi putea, te voi duce în Provence, spuse Oliver

luând-o în bra]e. Dar de data asta nu ca secretar`, ci ca so]ia mea [i
în patul meu.

– Curând? suger` Laurel, plin` de speran]`, ridicându-se u[or pe
vârfuri ca s`-i poat` s`ruta buzele, confirmându-i dragostea.

Dragostea lor, gândi Laurel ame]it` de pl`cerea buzelor lui. O
dragoste la care nu visase niciodat` c` va fi a ei.

– Foarte curând, promise el ner`bd`tor. Cu cât mai repede, cu
atât mai bine!

Sfâr[it

158 MARY JAMES

Similer Documents