Download Yoga Curs an - 3 Si Supliment PDF

TitleYoga Curs an - 3 Si Supliment
File Size1.4 MB
Total Pages268
Table of Contents
                            Usturoiul - un medicament natural
	SINTEZĂ
An III Cursul 18
CE A CONSTATAT ŞTIINŢA ÎN DECURSUL TIMPULUI
	Rezultate bine definite si precis localizate
	Talia şi şoldurile
	Spatele
	Nervii
= VA URMA =
= SFÂRŞIT =
	Concluzii
		TEHNICA DE EXECUŢIE
			GLOSAR
                        
Document Text Contents
Page 1

An III Curs 1

IMPORTANŢA RESPIRAŢIEI CORECTE ÎN PRACTICA YOGA

Pare a fi aproape paradoxal faptul că întâlnim din ce în ce
mai mult persoane obosite într-o epocă în care viaţa devine din ce
în ce mai confortabilă şi mai uşoară, în care omul inventează fără
încetare noi maşinării care să lucreze în locul lui. Viaţa agitată pe
care o impune civilizaţia modernă cuprinde puţin câte puţin
aproape toate categoriile sociale, iar numărul persoanelor cu
depresiuni nervoase creşte neîncetat. Această tensiune continuă are
repercusiuni grave asupra organismului; omul crispat, surmenat,
frustrat, îşi ruinează astfel adeseori încet, dar sigur sănătatea.
Sistemul digestiv este în general primul care suportă aceste
consecinţe. Omul agitat, anxios, tensionat, mănâncă mult prea repede, iar hrana mestecată
insuficient, ajunge într-un stomac deja crispat. În general, atunci când suntem foarte nemulţumiţi
resimţim o senzaţie de jenă la stomac, iar dacă aceasta se întâmplă puţin după masă, digestia va fi
considerabil perturbată. La o fiinţă umană permanent tensionată, crisparea stomacului devine
aproape continuă, iar aceasta are ca efect o asimilare dificilă şi o stare de spasm care se
repercutează asupra întregului tub digestiv. Aceste spasme produc de multe ori constipaţie care
ajunge să devină cronică. Perturbaţiile nu se limitează însă numai la tubul digestiv, ci se propagă
progresiv şi la alte organe, provocându-le tulburări funcţionale ce pot genera chiar şi leziuni
organice.

Un alt paradox curent: cel care trăieşte mai mereu crispat, pe lângă faptul că este
permanent obosit, doarme rău, chiar dacă doarme mult. Se ştie că un somn bun, profund
recuperator, care ne pune în rezonanţă cu energii subtile benefice din Univers este o condiţie
indispensabilă a sănătăţii fizice, psihice şi mentale. Dar, aceasta nu este totul. La omul tensionat
şi agitat mai există şi o altă funcţie esenţială a organismului care se dereglează şi se realizează
defectuos: respiraţia, care în asemenea situaţii devine superficială şi prin urmare, insuficientă,
deoarece toate organele care contribuie la realizarea actului respirator, de la gât, bronhii şi până la
diafragmă inclusiv, îşi pierd în mare măsură mobilitatea datorită crispărilor. Consecinţele sunt
atunci în primul rând o acumulare considerabilă de deşeuri gazoase care ar fi trebuit să fie
eliminate prin expiraţie şi care rămân în organism impurificându-l puţin câte puţin, dar continuu.
În plus, atunci, fiinţa umană se complace în sub-oxigenare sau cu alte cuvinte, se confruntă
adeseori fără să-şi dea seama cu o asfixiere parţială, lentă. În aceste condiţii, evident
perturbatoare, nu mai putem spera ca organismul să rămână în continuare mult timp sănătos. Este
foarte semnificativ faptul că persoanele care respiră superficial suferă adeseori de migrene care
nu cedează la nici un medicament. Este de asemenea semnificativ faptul că ele îşi pierd încetul cu
încetul apetitul şi devin indolente, astenice şi lipsite de dinamism.

Cu toţii ştim că respiraţia este funcţia cea mai importantă a organismului, dar oare câţi
dintre noi ţinem cât mai des cont de aceasta? Aerul care vehiculează energiile vitale subtile
(PRANA) este permanent hrana noastră principală, nu numai din punct de vedere calitativ ci şi
cantitativ. Oxigenul, de exemplu, nu este numai hrana principală a celulelor noastre, căci el, de
asemenea, favorizează totodată asimilarea corectă a alimentelor. Digestia este într-o anumită
măsură o operaţie chimică foarte complexă ce implică o infinitate de fenomene de oxidare şi de
reducere sau, cu alte cuvinte, mişcări ale ionilor de oxigen. Prin urmare concluzia este clară: dacă

Page 2

respirăm rău, vom digera rău.
Funcţia respiratorie, care la rândul său condiţionează în mod complex întreaga viaţă a

organismului nostru, este singura funcţie a sistemului vegetativ care este mixtă, cu alte cuvinte
fiind la dispoziţia noastră oricând, atât prin exercitarea automatică cât şi prin realizarea sa
"conştientă" sau voluntară. Respiraţia delimitează deci frontiere între activităţile vieţii noastre
conştiente şi cele ale vieţii vegetative, sau cu alte cuvinte deci involuntare şi automatice. În
general, cu excepţia fazelor avansate în YOGA, ne este imposibil să influenţăm direct şi
instantaneu prin forţa voinţei stomacul, intestinele, splina, etc, dar noi putem destul de uşor să
realizăm aceasta atunci când ajungem să ne influenţăm profund şi conştient respiraţia.

DIAFRAGMA ÎN CALITATEA SA DE A DOUA INIMĂ

Atunci când ne gândim la respiraţie, automat ne gândim totodată la cutia toracică. În
realitate însă, pentru a respira mult mai bine ar trebui să ne gândim mai ales la diafragmă. Aşa
cum am menţionat în cursurile anterioare, diafragma împarte interior trunchiul în două etaje şi la
rândul său ea se compune dintr-o placă fibroasă, semirigidă în formă de cupolă, înconjurată de o
centură de muşchi ce sunt lipiţi de coastele inferioare. Sub această cupolă se află stomacul,
ficatul, splina, pancreasul, şi ceva mai jos intestinele şi celelalte viscere. La etajul superior, deci
deasupra cupolei, închişi în cutia toracică, se află plămânii şi inima. Diafragma este cea care
joacă (sau ar trebui să joace) rolul principal în respiraţie. Atunci când inspirăm, diafragma
coboară, cupola să se aplatizează şi datorită acestei presiuni create, partea inferioară a venei cave
se umple de sânge venos provenind din sistemul digestiv prin intermediul ficatului. În paralel,
extensia cutiei toracice creează atunci o depresiune în plămâni care aspiră sângele către partea
dreaptă a inimii. Diafragma coboară apoi şi se aplatizează prin contracţia muşchilor respiratori. În
timpul expiraţiei acest proces se produce în sens contrar: în timp ce aerul viciat este împins în
afara plămânilor, sângele care a fost aspirat în plămâni va fi propulsat către partea stângă a inimii.
Prin urmare, cu cât absorbim mai mult aer curat în plămâni, cu atât ei vor aspira mai mult sânge;
cu alte cuvinte, plămânii se comportă precum o pompă aspirantă asupra circulaţiei venoase şi se
poate chiar afirma că diafragma este pentru noi o a doua "inimă", aproape la fel de importantă ca
şi aceasta.

Astfel, conştientizând acest proces, putem înţelege de ce respiraţia profundă completă are
o influenţă benefică atât de mare asupra inimii şi totodată putem sesiza cu uşurinţă legătura
cauză-efect între tensiunea nervoasă, respiraţia insuficientă şi mărirea numărului de "accidente"
cardiace, întâlnite atât de des în zilele noastre. Un alt aspect foarte important care trebuie să fie
înţeles este că atunci când diafragma îşi reia, la sfârşitul expiraţiei, poziţia sa cea mai înaltă, toţi
muşchii aparatului respirator sunt relaxaţi. Acest aspect este foarte important deoarece în timpul
relaxării yoghine complete, chiar dacă ajungem să destindem profund musculatura membrelor şi
a trunchiului, atât timp cât continuăm să respirăm, mulţi muşchi şi numeroase grupe musculare
nu se pot destinde complet şi de aceea nu putem vorbi despre o relaxare integrală. O relaxare cu
adevărat totală nu este realizată decât atunci când şi muşchii aparatului respirator sunt relaxaţi,
situaţie care se realizează mai ales la sfârşitul unei expiraţii normale (deci neforţat). Acest
element deosebit de important trebuie să ne atragă totodată atenţia asupra importanţei retenţiei pe
vid a suflului sau, cu alte cuvinte, a rămânerii pe gol (de voie) după expiraţie.

Diafragma mişcându-se precum un piston în cavitatea toracică, produce prin urmare un
masaj ritmic foarte eficace al viscerelor abdominale, iar respiraţia diafragmatică la rândul său
stimulează peristaltismul intestinal, facilitează digestia, combate constipaţia şi favorizează

Page 267

versal al lui MAYA (Iluzia Cosmică). Conştiinţa noastră veritabilă este aproape întotdeauna complet
absentă, fiind cel mai adesea ocultată de către tot ceea ce facem la modul obişnuit, sau gândim, vrem,
ne imaginăm, când în realitate ea ar putea transpare şi s-ar putea afirma liber şi natural în însăşi aceste
gesturi sau atitudini ale noastre.

Această situaţie, chiar dacă este starea obişnuită a marii majorităţi a oamenilor, nu trebuie să fie
considerată şi starea noastră normală. O stare normală nu poate fi dureroasă, în timp ce aceste tendinţe
eronate duc întotdeauna la nenumăratele dureri şi suferinţe cronice care sunt cauzate de ignoranţă.

Înţelegem astfel că, de fapt, din punctul de vedere al Sinelui Divin (ATMAN), există o
diferenţă foarte mică între starea în care ne aflăm atunci când dormim şi visăm, şi starea obişnuită de
veghe, atunci când noi vorbim, acţionăm etc. Mai putem spune că lumea ilogică şi inconştientă a
viselor devine latentă, invizibilă în timpul stării de veghe, precum stelele care se ascund atunci când
Soarele răsare, dar ea rămâne totuşi prezentă, iar noi continuăm să trăim mai departe sub influenţa ei.
în mod obişnuit, după ce ne trezim din somn, noi nu facem altceva decât să căpătăm o conştiinţă
critică cu privire la propriile noastre senzaţii şi gânduri, care atunci devin mai ordonate şi mai
coerente, cel puţin din punctul de vedere al logicii specifice stării de veghe. Atunci acţiunile noastre
devin mai disciplinate, impresiile, senzaţiile, dorinţele pot deveni mai vii, dar noi rămânem totuşi în
permanenţă într-o stare de non-conştienţă. Prin urmare, noi nu putem spune că suntem cu adevărat
treziţi şi conştienţi, ci mai degrabă putem spune că ne aflăm într-un somn conştient" şi că în această
stare de "somn conştient" se derulează inexorabil aproape toată viaţa noastră.

Prin intermediul acestei tehnici foarte simple şi eficiente de revelare a Sinelui Suprem
(ATMAN), descoperim că este perfect posibil să ne trezim spontan şi firesc, atingând adevărata stare
de conştiinţă de Sine. În această stare înaltă, aşa cum vom putea intui fulgerător încă de la început,
realizând în mod perseverent această tehnică spirituală, vom continua totuşi să avem gânduri în minte;
imaginile, sentimentele, senzaţiile şi aspiraţiile interioare vor continua să se deruleze, constituindu-se
aparent la fel ca şi până acum în ceea ce noi numim cunoaşterea obiectivă, dar SIMULTAN se va
menţine în noi în permanenţă o conştiinţă martor ce va fi capabilă de a trezi şi de a amplifica în propria
noastră fiinţă o forţă supramentală care este menită să examineze, să modifice, sau să stopeze, atunci
când este cazul, fluxul acestor derulări interioare. Însăşi această forţă este de natură să catalizeze şi
mai mult revelarea Sinelui Divin (ATMAN) în noi. Abia in această etapă vom putea spune că am
obţinut o structură existenţială stabilă, precum un ax al fiinţei noastre, care va aduce cu sine o
conştiinţă reală şi perfect obiectivă, o cunoaştere absolută atât asupra noastră cât şi asupra celorlalţi, a
lucrurilor şi a lumii întregi. Astfel, privindu-ne cu detaşare şi menţinând în permanenţă starea de
conştiinţă martor, putem spune că ne aflăm pe calea cea mai directă de separare a Sinelui Absolut
(ATMAN) de tot ceea ce este iluzoriu, amăgitor şi efemer.

GLOSAR

ATMAN = SINELE SUPREM, ETERN. Omul are două eu-uri: Eul Real nemuritor numit
ATMAN sau PURUSHA şi Eul relativ, efemer, Fals, AHAMKARA. În fragedă pruncie, când
impresiile şi mediul ambiant nu şi-au pus încă amprenta impurificatoare, pruncul răspândeşte uneori în
jur străfulgerări ale Sinelui Real Absolut, dar pe măsură ce avansează în cunoaşterea căilor lumii, în
care acţiunile şi comportarea îi afectează apetitul şi dorinţele, confortul şi progresul, el începe să-şi
ţeasă o haină numită personalitate, prin care lumea îl cunoaşte. Urzeala iluzorie, efemeră, ţesătura şi
firul acestei haine sunt făcute din obiceiuri, prejudecăţi, emoţii, modalităţi de a gândi şi de a acţiona,
dorinţe şi ambiţii. O personalitate puternică poate fi până la un anumit nivel de folos pentru a netezi
calea vieţii şi pentru a ne permite să ne realizăm ambiţiile, dar nu şi pentru revelarea Eului Adevărat.

Similer Documents